Fred Abuzescu si razbunarea Sarpelui cu Pene

    Am ajuns (impreuna cu Dra Pusha) in Yucatan, pe Riviera Maya, unde se pare ca Francmasoneria Mondiala s-a nascut cand era mica. E deci timpul pentru putina istorie.

    Mayasii au fost un popor deosebit de civilizat, cu o caracteristica unica : pasiunea pentru moartea violenta (a altora, preferabil). Cultura Maya era centrata pe 2 lucruri: calendarele din piatra in marime naturala si sacrificiile umane. 
Excelenti matematicieni, inginerii mayasi inventasera un calendar simplu si eficient. Din pacate, acesta a trebuit sa fie aprobat de preoti, care tocmai citisera un basorelief de business de la Tolteci. Ca rezultat final, anul a fost impartit in 23 de luni de dimensiuni inegale. Acestea se repetau la intervale neregulate, pentru a compensa faptul ca durau un an si 4 luni.

Pentru a calma frustrarea mayasilor care nu mai reuseau sa cada de acord cand pica week-endul, niste consultanti Olmeci au declarat ca doar sacrificiile umane pot provoca sinergiile necesare unei schimbari de paradigma. De atunci, uciderea brutala unor copii sau femei au fost considerate de catre marii preoti ca indispensabile si quetzacoatl (“kinda cool”)

Cele 2 zeitati care le aduceau Mayasilor prosperitate erau Kukulcan (sarpele cu pene), si Xtoloc (vasul de croaziera). Acestor zeitati li s-au construit nenumarate temple, precum cele de la Chichen—Itza sau Tulum. Aceste temple erau folosite ca lacas de cult, teren de fotbal (in mod straniu, deoarece mingea a fost introdusa de Spanioli de abia in secolul 16), precum si pentru crudele ritualuri de sacrificiu.

Intr-un efort de a prezerva inestimabila comoara arheologica, majoritatea templelor nu au fost renovate de pe vremea Mayasilor (din pacate, acelasi lucru se poate spune si despre majoritatea hotelurilor).

O exceptie notabila este « a saptea minune a lumii », templul de la Chichen-Itza, care a fost totalmente reconstruit cu fonduri de la o companie americana si re-branduit Kentucky Fried Chichen-Itza.

Templul de la Tulum a fost primul templu de 5 stele “all inclusive” (sacrificiile umane.sunt incluse)

Al vostru,

Fred

La noi in America

Sa va “abdatez” cu ce s-a mai intamplat !

Intr-un final, la insistentele Drei Pusha, ne-am intors “la noi in America” dupa cum spune ea, inainte de termenul prevazut. E putin neasteptat, caci inainte de a veni aici nu pierdea nici cea mai mica ocazie sa-i blesteme cu placere pe americani, “neamul cel mai timpit dupa lume”. Dar dupa ce a descoperit Amazon-ul si comandatul online, se simte (pe Internet) ca acasa si atitudinea ei s-a schimbat radical. Continua sa-i blesteme, dar mai selectiv.

Ce-i drept, presupun ca se saturase si ea de 2 luni de aruncat hartia igienica la cosul de gunoi (ca se infunda buda daca nu), de dormit 8 in camera ca la armata si de baut Fanta de omizi. Asta ultima poate parea exagerata, dar vine direct de la Dra Pusha, ea e absolut sigura ca a baut Fanta de omizi cand am fost in Honduras. Mi-e un pic teama, nu stiu cum sa-i explic ca nu am fost in Honduras.

Ce-i drept ca nici pentru slujitorul dvs Abuzescu nu a fost usor, pentru ca Dra Pusha a descoperit in timp placerea de a calatori de nebuna prin lumea larga, si ma obliga sa fac rezervare numai la hosteluri care aveau televizor prin cablu sa se uite toata ziua la Travel Channel in timp ce eu ma duceam sa bat campii.

Dupa cum subliniam, Drei Pusha ii era foarte dor sa mai comande ceva din tara unde se gaseste orice, si in cantitati mari. Nici nu aterizasem bine si comandase deja din revista Skymall din avion o bijuterie foarte originala, faimoasa Bratara cu cele 10 Porunci

http://www.skymall.com/shopping/detail.htm?pid=203467112&c

Din pacate, imediat ce am aterizat la Los Angeles, a vazut la altcineva o bratara similara, doar ca era cu 12 Porunci! A incercat repede sa o returneze pe aia cu 10, dar avionul plecase deja…

California nu are nimic de invidiat ca frumusete tarilor sud-americane; ce-i drept ca saracia nu este atat de bine pusa in valoare, dar gasesti totusi lucruri demne de pus la gazeta de perete:

Dupa toamna in Argentina, primavara in California !

Carmel by the sea

In afara de asta, am fost la sky-diving la Monterey:

Beechcraft King Air, un avion care urca la 5500 m in 10 minute !

Monterey Bay

Din parasuta; jos se vede teren de curse cu masini

Restul pozelor din nordul Californiei:

https://picasaweb.google.com/alexstania/CarmelMonterey#

Traiasca ai nostri !

Sarmalute-n foi A4

Dragii mei, acesta este ultima epistola din America Latina, dupa 2 luni de aventuri in care m-au atacat saracii, m-au mancat purecii si bacteriile intestinale, si a fost foarte frumos. Concluzia unanima a Drei Pusha este ca e “ca la noi”, si iata o lista cu argumente intocmita pe o foaie dictando:

1) Restul la magazin se mai da in bomboane

2) Se mai poarta chica gen Ionutz Lupescu. Eu personal credeam ca Lionel Messi poarta asa chica in semn de discret omagiu adus Lu’pescu. (Domnisoara Pusha va da in scris ca este in cinstea nepotului ei Nelutzu Ciucardel, zis si Gunther) Ei bine, se pare ca nu, e una dintre frezele lor nationale, alaturi de codita subtire si lunga la ceafa.

3) Orice magazin care se respecta se auto-intituleste “outlet”– de exemplu deunazi am mancat mancare italiana la un outlet evreiesc de sushi langa cimitirul Recoleta. Ce-i drept ca era din colectia de toamna-iarna 2010 dar a fost ieftina, si cu ocazia asta am aflat ca argentinienii au salvari foarte luxoase.

4) Distantele afisate pe semnele de pe strada par sa fie aproximate ochiometric mai degraba decat masurate, si par sa depinda semnificativ de trei factori:

-         panta strazii respective

-         gradul de oboseala al evaluatorului

-         momentul zilei in care s-a evaluat (inainte sau dupa masa/siesta etc).

5) Inca poti gasi adidashi Mike si casetofoane Panasony la outletul din gara.

6) Mergi mult cu autocarul in care te uiti la filme cu Jacky Chan pe video cu sonoru’ dat la maxim, zi si noapte.

7) Daca intrebi o informatie pe strada, oamenii sunt atat de amabili incat prefera sa-ti dea o indicatie gresita decat sa admita ca nu stiu si sa nu te ajute.

In final, iata o amestecatura de poze rashcaite de pe fundul aparatului:

Programul "Din noroi in Hummer doi" nu a ajuns chiar peste tot...

Dar aici a ajuns !

Puerto Madero si podu' muierii

Sf. preacuv. muc. evlav. Imprecista, intr-o atitudine caracteristica "Nu mai avem, s-au terminat"

Au luat si ei rosu ca era la reducere

 

Magazin de animale unguresc

Casca se poarta pe ceafa strengareste, sau pe brat ca o poseta. Daca o porti corect, arata gay (maricon) si te iau amicii cu "Ce faci mariconashule"

 Restul pozelor:

https://picasaweb.google.com/alexstania/BuenosAiresDiverse#

Dar, pentru fideii nostri ascultatori, aventura nu se opreste aici! Ramaneti conectati la aventurile Drei Pusha in America!

Bonus:

La cererea redactiei, impart cu voi primele fragmente din scenariul scris de Dra Pusha, pentru o noua telenovela de senzatie care combina pasiunea latino cu materialismul dialectic intr-un mod cat se poate de confuz.

Carlos Alberto, tanar inginer de succes si de familie buna, este indragostit in mod ireversibil de frumoasa Esmeralda Pusha, sefa de birou la departamentul de resurse umane si dansatoare oarba de tango argentinian in timpul liber. Impreuna, ei reusesc sa inventeze o masina de muls wireless dupa o noapte de pasiune in care nu se intampla nimic.

De la Montevideo la Punta del Ghiavlo

 Sora mai mica a Argentinei, Uruguayul este mai relaxat  si pare sa fi retinut chiar mai mult din atmosfera interbelica de care nici macar nu a avut parte vreodata. Mult timp, micuta tara a fost un mar al discordiei intre Brazilia si Argentina, tensiunile culminand intr-un razboi de aproape 2 zile care a fost rezolvat gratie unui meci de fotbal. Brazilia a castigat pana la urma, si Argentina a fost nevoita sa-si “tina porcaria” (citat din actul de armistitiu) si sa pastreze Uruguayul. Din fericire, decat sa ramana sub cizma argentiniana, uruguayenii au preferat sa-si ceara independenta, conform principiului “dom’le, ne vindem tzara?” Dar nu mai ma iau de Iliescu ca iar ma cearta Dra Pusha.

Au construit o casa draguta langa Hotelul Sindicatelor

Pisici plictisite sa pazeasca masina

Iata poza artistica a zilei, sa nu ziceti ca-s insensibil. Era un pisoi in gang la care se uita fata, dar nu a iesit pe licula.

Montevideo este un amestec bizar de arhitectura coloniala un pic deteriorata, si blocuri parca aduse din Falticeni. Oamenii sunt foarte calzi, in principal din cauza lipsei aerului conditionat.

Azi la CEC un leu depui... Nici o masa fara peshte !

Modificarea genetica nu are limite. aici rezultatul nefericit al unei incrucisari dintre o masina si un sifonier

Magazin de tango, cu miros de sufragerie de bunici neaerisita de la pensia trecuta

 Evident, si aici tangoul este rege. De altfel, se pare ca Carlos Gardel, copilul minune al disciplinei, era din Montevideo ( i se spunea “Carlos de la Montevideo”)

La capitolul mancare, uruguayenii sunt convinsi ca ei au inventat de fapt majoritatea specialitatilor argentiniene, asa cum romanii cred ca au inventat sarmalele sau painea prajita.

Foarte bun in Uruguay este chivito, un sandwich mai mult carne si oua, si faimosul churro, un fel de gogoase tubulara care vine sub 3 forme:

-         churro con chocolate: 25 pesos

-         churro con dulce de leche: 25 pesos

-         churro comun (cu zahar pudra): 10 pesos (in acest caz, “comun” inseamna ca trebuie sa-l imparti cu urmatorul client de la coada)

Dra Pusha a stat de doua ori la coada ca “ea nu imparte cu nimeni”.

Sculuri, gablonzuri... Magazinul preferat al Drei Pusha, cu gandul la nepotelul ei Nelutu Ciucardel, ce bine i-ar prinde pe scena o vesta crosetata

... fara cuvinte

 Pe scurt, o tara frumoasa si relaxata. Restul pozelor de la Montevideo:

https://picasaweb.google.com/alexstania/Montevideo#

In a doua parte a calatoriei, am fost la plaje la Punta del Diablo, un satuc pescaresc devenit foarte la moda din cauza numelui. Cateva poze de aici, am fost mai mult in apa iar Dra Pusha a “lucrat” la scenariul ei de telenovela.

Cateva poze de acolo:

 

Restul pozelor...

https://picasaweb.google.com/alexstania/PuntaDelGhiavlo#

Cu respect !

Valparaiso

La o ora si ceva de Santiago de Chile, oras-port pe malul oceanului, Valparaiso arata undeva la mijloc intre un capat de linie pentru hippie dezabuzati de inutilitatea propriei lor existente, si Mangalia anilor 70.

Acum, sa nu intelegem gresit. Orasul in sine este foarte estetic, cu un ocean super-albastru si niste coline acoperite cu casute paraginite imbracate in tabla ondulata multicolora, unde nu-i bine sa umbli dupa ora 5 dupa-amiaza fara pistol. Saracia e frumoasa, daca-i bine prezentata si preferabil pe dealuri.

Nu stiu daca prefer sa locuiesc in cladire sau in lift

Mai e un port comercial plin de containere multicolore si ele, unde se mai opresc si navele de croaziera sa vada dom’ manager ce colorata e saracia si sa viseze un pic la o viata simpla si libera, fara griji ca ti-au scazut actiunile la bursa.

Dar, daca te uiti dincolo de superbele graffitti, marea albastra si culorile caselor, nu poti sa nu simti ceva cam trist in aer. Mi-a zis un localnic ca sunt probleme mari cu drogurile, traficul de carne vie (si nu numai), mucideri etc.

Alba ca zapada si cei 4 pisici in greva

Pe strazi, o gramada de hipioti si rockeri de toate natiile cersesc cu juma’ de gura, si tigancile iti dau in carti. Pentru ascultatorii nostri care nu stie ce ignora, in America de Sud “gitano” nu se refera la o etnie, ci este o cariera profesionala, ca de etnie-s tot maicashi de-ai lor. N-am incercat sa aflu daca necesita studii superioare, dar se ocupa cu ghicitul in palma (audit manual), previziuni financiar-amoroase de tarot si alte activitati de consultanta. 

Presedintele Salvador Allende, care a avut proasta idee sa fie de stanga, a castigat statutul de martir cu ocazia asta

 

 

Intre ideal si realitate...

 

Zeita vie acestor jitani este o buna prietena a Drei Pusha, faimoasa Urania (aia care vorbeste non-stop de 10 ani nu mai stiu pe ce post de nici n-a terminat de prezis ca deja s-a implinit).

Inca 2 poze din oras...

Niculae Pestera si semintele gresite

Dupa alta noapte dormita in autobuzul cu paturi “executive”, am ajuns in capitala vinului, la poalele Anzilor, pe langa Aconcagua. Un oras in desert, simpatic care “aduce a Sibiu cand este canicula” - dupa Domnishoara Pusha, oricand gata sa te ajute cu o analogie sau o pilda din lunga-i si plina-i de suferinta experienta de viata.

La Mendoza – frumos da’ cald, maica. De caldura am urcat la Uspallatta, un orasel micutz la 2000 m, unde am mers cu bicicleta pana la muntele cu 7 culori cu limba de-un cot, si m-am tuns aproape chel cand m-a luat delirul de altitudine. Dra Pusha a stat la benzinarie la Potrerillos si a mancat gogosi cu dulce de leche si alfajoare pana i s-a aplecat. Evident a dat vina pe ei (“untura nu era bio”)

La muntele-n sapte culori

Uspallatta, cu Aconcagua pe fundal

una panoramica

Dar, chiar si la 2000 m altitudine, am gasit si cateva lucruri care au bucurat-o nespus pe sensibila Dra Pusha:

Leacuri naturiste, cu greu am scos-o pe Dra Pusha din magazin, era sa ratam autobuzul ! Cauta ceai de respiratie sau creasta cocosului

Marfa de export, la liber !!!

Mendoza este un oras modern, aproape orice hotel sau restaurant este dotat cu echipamente Wi-Fi de ultima generatie. E drept ca doar foarte putine sunt si conectate la Internet, dar in mod clar Mendoza priveste catre viitor cu un amestec de incredere si strabism.

Alte poze din zona:

https://picasaweb.google.com/alexstania/Mendoza#

Demonstreaza-ti cultura !

Drumul dinspre Mendoza catre Santiago de Chile traverseaza Anzii pe la 3000 m altitudine, de-a lungul caii ferate “Ferocarilu’ Preteniei” care uneste Argentina de Chile. Din pacate, frumosul simbol al prieteniei dintre popoare a cazut in paragina pentru ca doar argentinienii au construit bucata lor.

Ferocarilu prieteniei, un fel de Bumbesti-Bumbesti

Fapt divers: Pe aici nu se zice “Cinci alpinisti…” ci “Doi andinisti…”. Normal, nu ?

Demonstreaza-ti cultura in toaleta autobuzului: util si placut !

Cateva imagini de pe acest drum:

cand a vazut asta, i s-a facut rau si a cerut un sana rece

Soldati, facand gestul care se invata primul la armata argentiniana

Restul pozelor aici:

https://picasaweb.google.com/alexstania/CrossingTheAndes 

Am intrebat-o pe Dra Pusha daca-i plac Anzii. A bombanit ceva cu “cam erodati”, si si-a exprimat dezamagirea ca de ce lipseste un complex turistic al sindicatului sau macar ceva statiune de tratament, si unde dracu-s brazii, la ce mai ai munti si vai ? Dupa care era sa plece autobuzul fara ea ca se dusese sa caute un bar lactovegetarian (voia sa bea un sana) intr-o mica statiune de dupa granita. Dupa aceea am aflat de ce era asa suparata, aflase (de pe twitter) ca nepotelul ei are oreon si o saptamana n-au stiut nici doctorii ce are, pai pe vremuri doctorii erau doctori !