Sunt barosan, luxos si stiu cultura.

Dar incepusem sa va povestesc ca am venit inapoi in America ca sa-si mai flexeze Dra Pusha bicepsul managerial calit la razboiul rece de tzesut. Dupa multe interventii pana la nivel de Ministerul Managementului, i-am gasit un post caldutz de secretara TESA la intreprinderea multinationala de stat in fund unde sunt eu sfetnic de management (zis si “sluga”). Ca majoritatea firmelor moderne, nu fabrica nimic dar produce mult management, strategie, viziune, misiune, slogane si rapoarte despre productia de rapoarte.

Cum a ajuns acolo, si-a aranjat mileurile si banda de prins muste prin cubicle si a spus ca nu se poate lucra in conditiile astea. A intocmit o lista de supply-uri mioritice necesare muncii de cadru mediu cu sperante de gestionar:

-         un resou electric cu filament de 2000 W, ca nebunii astia de americani tin aerul conditionat pe 18 grade – duduie reshoul la ea in cubicle, mai vin si vecinele secretare sa-si incalzeasca oasele reumatice si sa le povesteasca Dra Pusha despre nepotelul ei Costel (“… very unfrozen child, he knows book and is very listener”). Mai pica retzeaua cand se porneste resoul, dar macar nu e nevoie sa vina cu fusta croshetata si cizmele de Orashtie in miezul verii.

-           un “termoplonjeon” semi-nou si un ibric emailat rosu cu buline albe de la talciocul mexican. Cesti de cafea traditionale a adus ea, cu dunga albastra si marcate “SC Hotel Carpati”, si lingurite shtantzate cu “Furat de la cantina 5”

-           3 “maculators” (ea mai intai scrie totul pe maculator si dupa aia "trece pe curat" la masina de scris, dupa care imi dicteaza sa bag in Excel).

-           Un carnet gros de mustrari scrise pt angajati (“Written Mustrations”)

Cel mai greu a fost sa-i gasim:

-       foi de indigo A4

-        tamponul de sugativa pentru semnaturi de director, si cutiutzele cu tush Pelikan aferente in 2 culori (rosu si albastru)

-       rotitza pe care se agata stampilele ca sa le alegi, dupa ce o invarti de vreo 2 ori

-         traducerea cuvantului “vraiste” -  nu poti sa faci management daca nu stii cum sa le zici “sunteti toti vraiste”

Daca tot am adus vorba de management, in compania moderna, dupa cum va va explica orice manelist, succesul inseamna sa “aduci valoare”. Ce-I drept ca alde Nicolae Guta va poate explica ca valoarea, e important sa o ai – o aduci daca vrei, ca de-aia esti barosan sa nu-ti zice tie nimeni ce sa aduci. Dar principiile moderne de management si maneaua de calitate sunt, conceptual, identice.

In urmatorul mesaj vom vorbi despre marketing si branding in Egipt, unde se scrie viitorul businessului mondial. Ca sa va fac pofta:

-           Cafeneaua Facebook

-           Aprozaru Google (unde gasesti tot ce cauti !)

         Tratamente cosmotice

-          Si cele mai multe greseli de ortografie din lume pe cap de locuitor

Ramaneti pe receptie.

pe-asta din Mexic am uitat sa v-o trimit, ceea ce demonstreaza inca o data ca nu sunteti deloc atenti

Treceti la loc, aveti nota 3 in catalog, scrisa cu pixul.

Dupa 2 saptamani de subevaluare reciproca, am ajuns la concluzia ca mexicanii sunt, cultural, undeva intre Caracal si Caracas. Mici la stat dar mari la sfat, beneficiaza in general de mustacioara, par negru lins cu gel, si maieu cu care te imbraci cand vrei sa-ti iei nevasta la palme. Cei mai impetuosi poarta o unghie lasata lunga si cu varf ascutit, in stil autobaza. Se incadreaza in regnul popoarelor patrate si pufoase – de altfel, regii mayasi isi simbolizau puterea sezand pe ostateci sau gadiland in talpa manageri de resurse umane.

Cat despre Dra Pusha, este total incantata ca a gasit o cultura in care bibeloul de portelan din vitrina este respectat cum se cuvine. Dupa mici peripetii in avionul catre Cabo (ba ca o tragea curentul – “sigur e ceva deschis “-, ba ca cineva i-a furat vata din ureche in timp ce dormea), a invatat deja 3 expresii noi :chocolate obscuro (care nu se prea gaseste), enervantes, care inseamna droguri, si se prea gaseste. Al treilea cuvant este francmasoneria, care este un fel de placinta triunghiulara din foietaj care beneficiaza de rahat pe toata lungimea ipotenuzei.

Ma tot bombane Dra Pusha ca imi bat joc de aceasta amenintare serioasa la adresa umanitatii, dar mai ales a poporului roman, care este conspiratia judeo-francmasonerista mondiala – ea stie cum stau lucrurile de fapt si ca nimic nu se intampla din intamplare, ci pentru ca puternica cabala care conduce lumea vrea sa ne omoare, dupa care sa ne foloseasca drept sclavi si “sa ramaie numa ei”. Am impresia ca Dra Pusha a fost recrutata de la Ministerul Spionajului si Iscodirii ca agent triplu ca s astea cu ochii pe fidelul dvs. Fred Abuzescu.

In afara de cultura bibeloului, mexicanii par sa fi adoptat cu un entuziasm suspect cultura pungii de plastic. Unii turisti subliniau ca daca vrei sa mergi in Mexic, e bine sa consideri igiena in prepararea mancarii ca pe o fantezie (preferabil chiar una nefasta).

Totusi, daca pentru dvs. igiena este un considerent major, puteti oricand servi o apa sau un suc la punga de plastic (se suge cu paiul). Pana si farfuriile in care mananci tacos sunt invelite in pungi de plastic inainte de a-ti pune mancarea in ele. N-am inteles daca scopul e sa protejeze farfuria de mancare, sau mancarea de farfurie.Nu mi-e clar nici daca pungile sunt noi sau se spala si se refolosesc, cum facea Dra Pusha inainte sa fie promovata pe linie de Partid.

Voi reveni cu actualitati fierbinti din Egipt unde am fost trimis cu scopuri ascunse. Si pentru numerosii ascultatori care isi doresc sa afle cum arata Dra Pusha, iata o schitza sumara:

Fredutz & Pushica

Porcii spatiali au dat iama in lanul de stratosfecla

 Cu ocazia datinilor geto-dacice de Thanksgiving, voiam sa va scriu un mesaj in clasicul stil:
"Fie ca... sfanta zi de Black Friday sa va umple sufletele de bucurie si cosurile de reduceri de 80% in tot magazinul, totul trebuie sa zboare !"
Dar am plecat sa mai iscodesc un regat foarte interesant din America, numit Texas, si acolo internetul se face inca prin centralista care te suna la 3 noaptea sa te intrebe daca accepti un e-mail interurban cu taxa inversa. Asa ca am asteptat sa revin la noi in California.

Locuitorii Texasului se numesc Jose si au mustata pana corbului. Foarte simpatici, am gasit chiar unii care o rupeau pe engleza. Isi petrec viata incercand sa plateasca datoriile pe care si le fac cumparand niste cotetze din lemn foarte frumoase (am inteles ca ele se numesc ceva gen Maihaus-uri - ceva expresie intraductibila americana). Dra Pusha zice cu intelepciune ca Texasul e ca un fel de Oltenia, de unde s-au tras majoritatea elitelor semi-intelectuale ale Americii gen familia Bush.

Dar nu despre asta voiam sa va zic. Tot din categoria "marketingul te face din vorbe":

 

Versiunea americana de iaurt "Fara numar"

Daca va e frica de dentist - anestezie generala !

In afara de asta, am mai vazut niste afise simpatice:
"There is only one Biosphere 2 !" - despre ceva universitate in Tucson, Arizona

Macar sunt cinstiti.

 Dar am descoperit ceva foarte interesant: era o tanti care citea o carte numita "Followership". Am intrebat-o daca e pentru cei care si-au pierdut speranta, dar nu a prins ironia si mi-a explicat ce util e ca te invata sa urmezi un leader, etc. Am sugerat ca ortografia corecta ar fi cu sheep si am plecat inainte sa cheme politia.

Dar va mai zic eu de asta, ca de fapt e un intreg domeniu ! data viitoare va povestesc si de ce am venit aici - sa fac un start-up high-tech in Silicon Valley (o covrigarie pentru angajatii de la Google).

Pitulice, over