Va trimet aceasta e-pistola dintr-un taram de poveste, peste mari si tzari. A fost o data ca niciodata (exact la fel ca data trecuta), o imparatie mare, unde domneste Negru Imparat. Si Negru imparat era foarte necajit, ca era un balaur care tot venea si-i ucidea bancile (din Central Park) si nu mai avea pensionarii unde sa steie.
Acest balaur se numea (si pe buna dreptate) Eugen, dar el prefera sa i se zica Fainenshal Craisis, ca suna mai racoros. Negru Imparat (care mostenise tronul de la Bou Imparat) se dadea de ceasul mortii (giving himself of the death’s watch) sa ucida balaurul acesta sau sa-l alunge, ii daduse bani, valuta si natura, dar balaurul isi facuse un cuib pe Ualstrit il durea la basca de negresele lu' Imparatu, si cinta “My Value”.
In acel moment intervine eroul principal al umanitatii: Fred Abuzescu, iscoada de lux (asta-s eu, pt cei care nu au prins inceputul acestei e-pistole). Prea inaltul divan (si Stefan cel Mare se plangea ca e prea inalt) m-a trimes la cetatea de-i zice Niuorc, sa scot economia din priza financiara si sa iscodesc pe netrebnicii venetici (the netrebnics of the venetics) de americani. Sau veneticii netrebnici, dacă asa prefera domniile voastre, ca nu va doare mana sa preferati, si io lucrez degeaba aici, r'atzi ai dracu de boieri imcompetenti.
Ghiaurii noştri de valahi mi-au oprit palosul (my palosh) la eroport, ar fi trebuit sa-l pun la calabalacul de cufar. Merinde mai am ceva ceva (something something catering), a venit o slujitoare in avion sa mă intrebe dacă
poftesc un senvici, ce-o fi aia. La hanul din eroport erau in frână de pranz, deja la ora 5 cind se crapau zorii zilei intre ei cu rasaritul - vezi poza.
Eu nadajduesc sa găsesc acolo vreun mester fierar sa-mi faureasca un palos ascutit, altfel cum sa ma-nvrednicesc.
Lessons learned: Aici e mai mult noapte.
Next steps: Ma duc azi sa iscodesc la una din banci care a scapat inca de balaurul cel competent.
Fred A. Buzescu, over.
No comments:
Post a Comment