Tradare ! Vaishamar !

Oshtenii mei si alti nestematzi,

Cred ca ati stat toti cu gura la suflet, ca ce s-a intamplat cu iscoada voastra preferata, daca l-au prins turcii si i-au facut ochii la tigae, sau daca l-a muscat Eugen, balaurul financiar-contabil (si de gestiune) pana a murit. Raspunsul este “Dimpacate...”. Am fost tradat, vandut, schingiuit, ucis de moarte buna. Hauevar… Fred Abuzescu doesn’t let himself with one, with two.

Daca mai tineti minte filmele cu Vandam sau cu Stallone, la inceput ia batae de la mustaciosu ala, si dup-aia isi aminteste cind il invatza pe el maestrul cu parul alb, revine si-i bate pe toti ca pe mochete. Exact astea s-a intimplat cu preaumila voastra iscoada, in afara de partea cu revenitul, mocheta sau maestrul.

Dar sa incalecam pe-o sha si sa povestim ashea: Iscodeam necontenit prin cetatea Manatan, cu voinicii mei indieni, in cautare de snoave, pilde, proverbe si zicatori care ne-ar putea ajuta sa-l rapunem pe Eugen. Pe scurt, faceam un market research.
De fapt, trebuie sa va povestesc mai intai de unde i-am gasit pe neinfricatii mei subcontractori indieni (ca sa nu le zic slugs ca se supara). Am organizat cu viclenie un divan, in care le-am prezentat in Pauerpoint cum am fost eu recrutat, calit si antrenat (de la varsta de 3 ani) intr-o organizatie oculta atat de napraznica incat Ku-Klux-Klanul si Francmasoneria Mondiala se uita la ea cum se uita caprioara la My Spacebook.

- Stiti cum se cheama aceasta organizatie de care tremura toate mamele din Romania ? intreba Fred Abuzescu, sumbru si amenintator.
Pieile rosii/maro dadura din cap, cu ochii tristi de catzel batut din greseala. Fred ingusta ochii, dur si calculat. Linistea devenise aproape insuportabila. Pe strada, un menestrel incepu sa fredoneze “Strajeri in noapte” al lui Frank Sinatra.
...
- The infamous... FALCONS OF THE MOTHERLAND ! tuna Fred brusc dupa 5 minute, trezind jumatate din indieni care adormisera.
- Falcons of the Motherland… give it to the devil of work ! murmurara ei, tremurand de emotie in timp ce se ridicau de pe jos.

Stiu ca am fost brutal cu sufletele lor pacatoase, dar este pentru o cauza buna… Sa fii inrolat in faimoasa organizatie terorist-folclorica inca din gradinitza... brusc, Raj Kappur, Stallone, Vandam si Schwarzenegger incep sa semene cu Capra cu Trei Pitici.

In sfarsit, lasand scenariul si regia (Sergiu Nicolaescu) la o parte, mi-au jurat toti supunere pana la moarte (in afara de micutzul Sanjeev Gupta care iesise pana la veceu), si am inceput sa ne jucam de-a cauboii si indienii (nu ma intrebati cine in ce rol).

Dar sa reluam firul narativ. Incercam sa intelegem cite soiuri de slugi carora compania le da Blackberry (in the mouth) exista in Niuorc, si tocmai ajunsesem la o diferentiere epistemologica clara intre:
- Nevolnici (unwillingers)
- Netrebnici (unjobbers)
- Nevrednici (softworkers)
- Nemernici (Parcel Mavel)
- Neghiobi (unghiobbers)

Obosit dar multumit de rezultat, doar pentru cateva secunde, le-am zis la voinicii mei indieni “Keep me of six” si am atzipit. Cind m-am trezit, eram legat de un scaun de schingiuire, si un calau turc, care-si zice Dr. Shotae, ascutea niste lasere inrosite in foc cu intentia vadita sa mi le infiga in ochi !!!
M-am opintit, dar eram ferecat bine si nu am putut face nimic. Am zbierat dupa indienii mei fidei pana la moarte, dar era o emisiune cu maimutze la televizor si nu s-au deranjat ! Turcul Shotae radea, zicea, Ghiaure, iti scot eu miopia din cap !!! Hagi, Gica Popescu !
A purces sa-mi scoata lumina ochilor de pe retina cu laserele inrosite, dar s-a taiat curentul si i-a terminat cu o razatoare de brinza, dupa care m-a aruncat in strada, orb si dezarmat. Am alergat orbete prin Niuorc 4 zile si nopti, am bajbait mii de slugi pana sa ajung la han, unde ma astepta tovarasul meu.

Mi-a spus ca trebuie sa ma trimeata in America, taramul minunilor, sa-mi recapat lumina ochilor, si ca voi reveni dupa aceea la Niuorc cu ochi noi de vultur, ca sa ma intalnesc cu Oracolul care imi va spune cum sa fac, si vom invinge Febra Financiara impreuna. Sau... Criza Porcina ? Uatevar.

Acum am reusit sa scap din cetatea blestemata si sunt in America, o imparatzie cu totul si cu totul de clestar, unde orice este nu doar posibil, ci chiar obligatoriu ! Mananc in fiecare zi Eggless Egg Salad si alte bucate de soi(a), si ma pregatesc pentru intalnirea cu Oracolul si lupta cu balaurul Eugen si brokerii lui fanatici. Cetatea Niuorc are sharmecul ei, dar nu este chiar atat de frumos ca in America.

Al. Vostru si Fred A.

Return of the cabbage people

Am petrecut primele zile iscodind in aceasta tzara de poveste, si am reusit sa intru in cetatea Manatan, unde se pare ca se ascunde balaurul Eugen. Am si aflat mai multe lucruri despre priza financiara, de fapt se pare ca a fost iscata (iscated) de un grup de camatari. Mi-a zis un negustor ca de fapt camatarii sunt cei care nu prea stau in banca lor, si din cauza asta si bancile s-au stricat. Asta e explicatia pe scurt, in realitate e mult mai simplu.



Umbla vorba prin targu York ca camatarii au imprumutat prea multi galbeni (care aici se zic yellows) de la visteria lui Bou Imparat, si au imprumutat la toti iobagii nevrednici (nevrednicks) sa-si faca bordeie de lux prin cartier. Auzi prostie, sa imprumuti bani la slujitori !!! Dupa aia, au luat datoriile de la cei mai netrebnici, le-au amestecat cu CDO-uri (Collateralized Debt Obligations) si le-au vindut la niste mosieri ca fiind ciozvarte de caprioara, halci de foie gras, butoae de icre negre. Mai departe nu stiu exact, ca a venit un prasnel sa ma cheme la un ospatz de-i zice “chefitiria”.



Am dat de omul nostru de legatura, care e si el iscoada free-lance in cetatea Manatan de ceva timp. Ne-am bagat amandoi slujitori la unul dintre cei mai falnici camatari de aici. El a fost baiat la curtea unui camatar mondial in perioada lui de slugarnicie, si stie multe tunele si modele de forecasting tainice. Ceilalti slujnici sunt chinezi cu ochii cusuti in graba pe vapor, precum si harapi si alti venetici colorati care seamana mult cu Gutza “The Reloaded” sau cu Vali the Tornado, doar ca sunt imbracati in costum popular american de sluga (cu itzari Gica Armani, bracinars, veston de postav si cravata cu dungi). Nu au bani (si nici valoare) ca Gutza pentru tricouri inscriptionate cu burta, blugi cu fundul plat si gingia de sus la vedere (cea de jos, la termen).



Nu intelegeam ce sunt puzderia asta de oameni care furniceste prin cetate... se pare ca ar fi aproape toti slugi (the puzdery of slugs). Iobagi n-am prea vazut, perceptori de unde, postelnici ioc, pircalabi nici atita, ispravnici zero, ce sa mai zic de vatafi... Am incercat sa caut un vataf in toata cetatea – cred ca am intrebat citeva zeci de nemernici (“Yo ! what’s up slug, where’s the tough?”). Se uitau la mine cu ochi de copil.



Totusi, se pare ca nu le place sa-i numesti slug, prefera sa li se zica “Employee of the month”. Tot incerc sa le zic sa-j bage mintile in cap iobage, ca nu e nimic jignitor daca-I zici “Bai sluga, unde-ai pus World Trade Center ?” Nu pot nici eu sa le dau mura-n gura (blackberry in the mouth).



Am pictat cu mana mea cetatea cind se crapa de daylight savings time.



Deocamdata atat. De acum voi trimite mesajele si prin adjudantul http://fredabuzescu.blogspot.com/

Daca aveti prieteni pasionati de spionaj sau iscodire, puteti sa-i forvardati acolo ca nu va doare clicul.


Cu fala,


Freda

Dear Maria ta & boieri din Divanul Executiv,

Va trimet aceasta e-pistola dintr-un taram de poveste, peste mari si tzari. A fost o data ca niciodata (exact la fel ca data trecuta), o imparatie mare, unde domneste Negru Imparat. Si Negru imparat era foarte necajit, ca era un balaur care tot venea si-i ucidea bancile (din Central Park) si nu mai avea pensionarii unde sa steie.

Acest balaur se numea (si pe buna dreptate) Eugen, dar el prefera sa i se zica Fainenshal Craisis, ca suna mai racoros. Negru Imparat (care mostenise tronul de la Bou Imparat) se dadea de ceasul mortii (giving himself of the death’s watch) sa ucida balaurul acesta sau sa-l alunge, ii daduse bani, valuta si natura, dar balaurul isi facuse un cuib pe Ualstrit il durea la basca de negresele lu' Imparatu, si cinta “My Value”.

In acel moment intervine eroul principal al umanitatii: Fred Abuzescu, iscoada de lux (asta-s eu, pt cei care nu au prins inceputul acestei e-pistole). Prea inaltul divan (si Stefan cel Mare se plangea ca e prea inalt) m-a trimes la cetatea de-i zice Niuorc, sa scot economia din priza financiara si sa iscodesc pe netrebnicii venetici (the netrebnics of the venetics) de americani. Sau veneticii netrebnici, dacă asa prefera domniile voastre, ca nu va doare mana sa preferati, si io lucrez degeaba aici, r'atzi ai dracu de boieri imcompetenti.

Ghiaurii noştri de valahi mi-au oprit palosul (my palosh) la eroport, ar fi trebuit sa-l pun la calabalacul de cufar. Merinde mai am ceva ceva (something something catering), a venit o slujitoare in avion sa mă intrebe dacă

poftesc un senvici, ce-o fi aia. La hanul din eroport erau in frână de pranz, deja la ora 5 cind se crapau zorii zilei intre ei cu rasaritul - vezi poza.

Eu nadajduesc sa găsesc acolo vreun mester fierar sa-mi faureasca un palos ascutit, altfel cum sa ma-nvrednicesc.

Lessons learned: Aici e mai mult noapte.

Next steps: Ma duc azi sa iscodesc la una din banci care a scapat inca de balaurul cel competent.

Fred A. Buzescu, over.